| 1.
|
HOT'IE, hoţii, s.f. Faptul de a fura, de a trăi din furturi; faptă săvârsită de hoţ, furt, furtisag. ♦ Fraudă. - Hoţ + suf. -ie. Sursă
: DEX'98
( 13197)
- gall |
| |
| 2.
|
|
| |
| 3.
|
hoţ'ie s. f., art. hoţ'ia, g.-d. art. hoţ'iei; pl. hoţ'ii, art. hoţ'iile
Sursă
: DOR
(251766)
- siveco |
| |
| 4.
|
HOT'I//E ~i f. 1) Caracter de hoţ. 2) Delict constând în însusirea pe ascuns a bunurilor materiale străine; furt. [G.-D. hoţiei] /hoţ + suf. ~ie
Sursă
: NODEX
(337750)
- siveco |
| |
|
|